Limba idiș

Limba idiș
Idiș (ייִדיש, Yiddish) este un dialect sudic al limbii germane, vorbit de aproximativ 3.000.000 de evrei în toată lumea, cu o concentrație mai mare în Europa Centrală și Europa de Est. Limba s-a format în Europa Centrală între Secolul IX și Secolul XIV, desprinzându-se din graiurile meridionale ale germanei din faza Mittelhochdeutsch.

În evoluția sa, limba idiș a trecut prin mai multe etape:

(1100-1250) - Prezența ebraică se extinde spre cursul superior al Rinului, spre fluviile Main și Dunărea. Limba începe să difere mult de cea din teritoriile respective (germana de sus medie), (perioada B). Unele dialecte din Germania meridională și centrală și-au lăsat cel mai accentuat amprenta asupra limbii idiș.

Idișul vechi (în germană Altjiddisch ori Altjüdisch):

(1250-1500) - Din cauza manifestărilor antisemite și a pogromurilor, precum și mulțumită drepturilor acordate evreilor de Polonia, centrul comunității ebraice din Europa s-a mutat spre răsărit (Boemia-Moravia, Polonia și Lituania). În felul acesta, se ajunge la o nouă fază a limbii idiș. Primele urme scrise ale limbii idiș occidentale provin din anul 1272, sub forma unei dedicații într-o carte de rugăciuni și a unui glosar pe marginea unui manuscris al Bibliei, cu influențe slave, în special din limba poloneză.

Idișul mediu (în germană Mitteljiddisch ori Mitteljüdisch):

(1500-1700) - Limba se răspândește în noi zone ale Europei (Italia de nord, Olanda, Alsacia, țările baltice și Germania de nord). Începe diferențierea între dialectul apusean și cel oriental - datorită influențelor mai puternice sau mai slabe ale limbilor slave și ale limbii germane literare.

Idișul nou (în germană Neujiddisch ori Neujüdisch):

(1700 - astăzi) - Ramura apuseană idiș suferă un declin lent, în timp ce cea orientală se dezvoltă, devine o limbă literară în care sunt scrise opere beletristice.

După 1800 au început emigrări masive spre Statele Unite ale Americii, Palestina și America de Sud, unde s-a exportat și limba idiș. Graiurile contemporane sunt rezultatul unor procese de adopție și respingere de termeni, dintr-o anumită limbă, de inovații fonologice, de modificări semantice și de mutații morfologice și sintactice.