Limbă - Limba feroeză

Limba feroeză (sau limba faroeză; Føroyskt mál) este o limbă aparținând grupului de limbi germanice. Este vorbită de circa 48.000 de vorbitori în Insulele Feroe, 25.000 în Danemarca și 5.000 în Islanda.

De mult, limba vorbită în insulele feroeze a fost limba veche nordică de vest, pe care coloniștii norvegieni o aduseseră cu ei în epoca landnám care a început în 825 d.H., dar unii coloniști nu erau norvegieni get-beget, ci erau descendenți ai coloniștilor norvegieni din Marea Irlandei. În plus, unii coloniști norvegieni se căsătoreau deseori cu femei din Irlanda vikingă, Orkney sau Shetland înainte de a se stabili pe insulele feroeze sau în Islanda. Drept rezultat, limbile celtice au influențat atât feroeza cât și islandeza. De aceea, poate, feroeza are două cuvinte pentru „rață”: dunna (de la cuvântul din limba galică tunnag) pentru o rață de casă, și ont (de la cuvântul limbii nordice vechi ) pentru „rață” în general. (Acest exemplu a fost însă criticat de unii care zic că cuvântul vine de la dunna din limba nordică veche, care la rândul său vine de la *dusnō din limba proto-germană.)

Alte exemple de cuvinte de origine celtică introduse de mult sunt "blak/blaðak" (zer) limba irlandeză bláthach; "drunnur" (coadă de animal) limba irlandeză dronn; "grúkur" (cap, păr de pe cap) limba irlandeză gruaig; "lámur" (mână, labă) limba irlandeză lámh; "tarvur" (bou) limba irlandeză tarbh; și "ærgi" (pășune]) limba irlandeză áirge.

Limba distinctă feroeză s-a dezvoltat între secolele al IX-lea și al XV-lea, dar era încă inteligibilă cu Limba veche nordică de vest. Probabil că era înrudită cu limba norn din Orkney și Shetland.

Până în secolul al XV-lea, limba feroeză avea o ortografie similară cu limbile islandeză și norvegiană, dar după reformația din Danemarca din 1536, domnitorii danezi au interzis folosirea ei în școli, biserici și documente oficiale. Locuitorii au continuat să folosească limba în balade, povestiri folclorice și viața de zi cu zi. Acest lucru a menținut o bogată tradiție orală, dar timp de 300 de ani limba feroeză nu a fost scrisă.

Acest lucru s-a schimbat când Venceslaus Ulricus Hammershaimb împreună cu gramaticianul și politicianul Jón Sigurðsson, au publicat un standard scris pentru limba feroeză modernă în 1854, care există și acum. Cu toate că acest lucru ar fi fost un prilej să creeze o ortografie pe deplin fonetică ca de exemplu cea a limbii finlandeze, au produs o ortografie consistentă cu ortografie limbii nordice vechi, ceea ce dă limbii scrise un aspect arhaic, ca cel al limbii islandeze. De exemplu, litera ð nu are un fonem specific atașat ei. În plus, cu toate că litera 'm' corespunde nazalei bilabiale ca de exemplu în limba engleză, ea corespunde și nazalei alveolare în cazul terminația -um în cazul dativ.

Ortografia lui Hammershaimb a întâlnit o oarecare opoziție datorită complexității sale, astfel că Jakob Jakobsen a inventat un sistem alternativ. Ortografia lui Jakobsen era mai apropiată de limba vorbită dar nu a fost niciodată adoptată de vorbitori.

În 1937 limba feroeză a înlocuit limba daneză ca limbă oficială în școli, în 1938 în biserici, iar în 1948 ca limbă națională prin lege. Totuși, feroeza nu a devenit limba cea mai folosită în massmedia și reclame înainte de anii 1980. Astăzi daneza este considerată o limbă străină, cu toate că cca. 5% a populației feroeze o învață ca limbă maternă și este matrie obligatorie începând cu clasa a treia.

Danemarca

Danemarca (în, ), oficial Regatul Danemarcei (în , ), este un stat suveran din Europa de Nord, având și două teritorii autonome constituente de peste mări, care fac parte integrantă din regat: Insulele Feroe în Atlanticul de Nord și Groenlanda în America de Nord. Danemarca propriu-zisă este cea mai de sud dintre țările nordice, aflată la sud-vest de Suedia și la sud de Norvegia, învecinându-se la sud cu Germania. Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand, Funen, Lolland, și Bornholm, precum și sute de insulițe denumite în general „Arhipelagul Danez”.

Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională organizată sub forma unei democrații parlamentare, cu sediul guvernului în capitala Copenhaga. Regatul este stat unitar, puterile de a-și gestiona propriile afaceri interne fiind delegate de guvernul central Groenlandei și Insulelor Feroe; această structură politică este denumită rigsfælleskabet. Danemarca propriu-zisă este zona hegemonială, unde rezidă puterea judecătorească, executivă și legislativă. Insulele Feroe sunt definite ca o comunitate de locuitori ai regatului, în vreme ce groenlandezii sunt considerați popor separat cu drept de autodeterminare.

Insulele Feroe

Insulele Feroe (sau Insulele Faroe, în feroeză: Føroyar[ˈføːɹjaɹ], daneză: Færøerne [ˈfɛɐ̯ˌøːˀɐnə]) sunt un grup de insule în partea nordică a Oceanului Atlantic, între Scoția, Norvegia și Islanda. Sunt o regiune autonomă a Regatului Danemarcei din 1948 și, de-a lungul anilor, au preluat controlul asupra majorității problemelor de stat, exceptând relațiile externe, justiția, apărarea. Danemarca este cea care continuă să preia aceste responsabilități. O mică forță de poliție și de pază a coastei reprezintă singura forță militară organizată din Faroe.

Numele de Feroe este dat și unei regiuni maritime britanice. Au legături tradiționale puternice cu Islanda, Shetland, Insulele Orkney, Insulele Hebride Exterioare și Groenlanda. Arhipelagul a fost despărțit de Norvegia în 1815. Insulele au propriii reprezentanți în cadrul Consiliului Nordic.