Hartă - Bosnia și Herțegovina (Bosnia and Herzegovina)

Drapelul Bosniei și Herțegovinei

Bosnia și Herțegovina (Bosnia-Herțegovina, cunoscută pe plan local ca: Bosna i Hercegovina/Босна и Херцеговина,, abreviată ca BiH/БиХ) este o țară în Europa de sud-est cu o populație de circa trei milioane de locuitori. Țara este patria a trei etnii constituente: bosniacii, sârbii și croații. Alți locuitori aparținând altor grupuri etnice nu au statutul de „constituenți”. Un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, indiferent de etnie, este de obicei numit bosniac.

Țara se învecinează cu Croația la vest, cu Serbia la est și cu Muntenegru la sud-sud-est. Are ieșire la mare sub forma unei mici fâșii de pământ de circa 20 km la Marea Adriatică, în jurul orașului Neum. Interiorul țării este predominant muntos cu diferite râuri, cele mai multe nenavigabile. Capitala este la Sarajevo, care este de asemenea și cel mai mare oraș.

Bosnia și Herțegovina a fost una din cele 6 republici ale Iugoslaviei. Și-a câștigat independența în cursul războaielor din anii 1990 și, în conformitate cu Acordul Dayton, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU. Este descentralizată și împărțită din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska.

Bosnia este principala regiune geografică a statului modern, și formează coloana sa vertebrală istorică. Herțegovina este cel mai important dintre celelalte teritorii unite politic cu Bosnia, și a fost inclusă în numele oficial al țării începând cu mijlocul secolului al XIX-lea.

Denumirea „Bosnia” vine de la așezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herțegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” însemnând „duce” în limba germană). Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herțegovina 20 de ani mai târziu.

Prima atestare a numelui de „Bosnia” apare în De Administrando Imperio, un manual geopolitic scris de împăratul bizantin Constantin al VII-lea la jumătatea secolului al X-lea (între anii 948 și 952), în care descria „mica țară” (χωρίον în greacă) „Bosona” (Βοσώνα). Cronica preotului din Duklja din 1172-1196 a arhiepiscopului romano-catolic de Bar, Grgur, amintește și ea Bosnia, și face referire la o sursă anterioară din anul 753 - De Regno Sclavorum („Despre Țara Slavilor”). Numele de „Bosnia” provine probabil de la râul Bosna în jurul căruia se află ea, râu denumit în perioada romană drept Bossina. Rădăcini mai directe ale numelui râului nu sunt cunoscute. Filologul Anton Mayer a propus o legătură cu radicalul indo-european *bos sau *bogh, care înseamnă „apă curgătoare”. Anumite surse romane menționează și ele Bathinus flumen ca nume pentru Bosona iliră, ambele cu același sens, de „apă curgătoare”. Alte teorii implică rarul termen latinesc Bosina, cu sensul de „margine”, și alte origini posibil slave.

Originile termenului de „Herțegovina” se pot identifica cu mai multă precizie. În Evul Mediu Timpuriu, regiunea era cunoscută cu numele de Hum, de la tribul sud-slav Zachlumoi care o locuia. În anii 1440, regiunea era condusă de puternicul nobil Stefan Vukčić Kosača. Într-un document trimis lui Frederic al III-lea la 20 ianuarie 1448, Stefan Vukčić Kosača s-a autodenumit „Herzog al Sfântului Sava, domn al Humului și Primorjei, Mare Duce al Bosniei”. Herzog este termenul german pentru „duce”, și astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de Herzegovina („Țara Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav -ovina, „țara-”). Regiunea a fost administrată de otomani ca sangeacul, și apoi ca pașalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oară în numele oficial al provinciei otomane pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost Republica Bosniei și Herțegovinei, dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este Bosnia și Herțegovina.