Limba thailandeză

Limba thailandeză
Limba tailandeză (în, însemnând „limba tailandezilor”), este limba națională și oficială a Tailandei și limba maternă a poporului tailandez, grupul etnic dominant din Tailanda. Limba tailandeză este membră a grupului de limbi thai din familia thai-kadai. Se presupune că familia de limbi thai-kadai își are originea în sudul Chinei, iar unii lingviști au propus legături cu familiile de limbi australoasiatice, austroneziene sau sino-tibetane. Este o limbă tonală și analitică. Combinația de tonuri, o ortografie complexă, semne relaționale și o fonologie distinctivă poate face dificilă învățarea limbii tailandeze pentru vorbitorii de limbi complet diferite și fără legătură cu tailandeza.

Limba tailandeză standard, cunoscută și ca tailandeza centrală sau siameză, este limba oficială a Tailandei, vorbită de aproape 25 de milioane de oameni (1990), inclusiv vorbitorii de limbă thailandeză din Bangkok (acesta fiind considerat un dialect separat). Tailandeza khorat este vorbită de aproape 400.000 de oameni (1984) în Nakhon Ratchasima; ocupă o poziție lingvistică între tailandeza centrală și isan și poate fi considerată o variantă sau dialect al oricăreia dintre acestea.

Pe lângă tailandeza standard, în Tailanda se vorbesc alte câteva limbi tailandeză, incluzând:

* Isan (tailandeza de nord-est), limba regiunii Isan a Tailandei, considerată de unii a fi un dialect al limbii laoțiene, cu care se aseamănă mult. Este vorbită de 15 milioane de oameni (1983).

* Lü (Tai Lue, Dai), vorbită de aproape 78.000 (1993) in nordul Tailandei.

* Tailandeza de nord (Lanna, Kam Mueang sau Tai Zuan), vorbită de aproape 6 milioane (1983).

* Phuan, vorbită de un număr necunoscut de oameni în centrul Tailandei și Isan.

* Phu Thai, vorbită de aproape 156.000 în jurul provinciei Nakhon Phanom (1993).

* Shan (Thai Luang, Tai Long), vorbită de aproape 56.000 în nord-vestul Tailandei (1993).

* Song, vorbită de aproape 20.000 până la 30.000 în centrul și nordul Tailandei (1982).
Țară
  • Malaysia
    Malaysia, după denumirea veche, Malaezia (în jawi, مليسيا), este o țară în Asia de Sud-Est, care cuprinde două teritorii distincte: partea de sud (Peninsula Malacca și insulele adiacente) și partea de nord cu insula Borneo. Peninsula Malacca se învecinează la nord cu Thailanda, iar la est cu Marea Chinei de Sud. Prin intermediul Strâmtorii Malacca, Malaysia are frontiere maritime cu Indonezia și Singapore, în sud și vest. Malaysia Insulară se află în sud-vestul Mării Chinei de Sud, la nord de Brunei și la sud de Indonezia, făcând frontieră maritimă cu Filipinele. Capitala Malaysiei este Kuala Lumpur.

    Numele nativ al Malaysiei, în limba malaieză, este Persekutuan Malaysia. În limba română, până în anul 2005 țara era cunoscută mai ales sub numele de „Malaezia” sau „Republica Malaezia”. Această denumire a circulat un timp alături de denumirea noua impusă, din 2005, Malaysia. Astfel, în ''Statele lumii. Mică Enciclopedie'' (Horia C. Matei ș.a., Editura științifică și enciclopedică, București, 1976, ediția a II-a) apare doar „Malaysia”. La fel, în Mic dicționar enciclopedic (coord. Mircea Mâciu ș.a., Editura științifică și enciclopedică, București, 1986, ed. a III-a), această țară este denumită Malaysia. Există, în schimb, „Arhipelagul Malaez”. În 2005, noul Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM, ediția a II-a, 2005) a impus drept unică formă corectă a denumirii acestei țări, în limba română: „Malaysia”.
  • Thailanda
    Thailanda (în ), oficial Regatul Thailandei (în ), (în limba română este întâlnită și forma „Tailanda” ), în trecut cunoscută ca Siam (în ), este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Laos și Cambodgia la est, Golful Tailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest. Capitala statului este orașul Bangkok.

    Cuvântul Tai (ไทย) înseamnă „liber” în limba tailandeză. Este de asemenea numele poporului tailandez.