English language
Țară
-
Africa de Sud
Oamenii moderni locuiesc pe teritoriul Africii de Sud de mai bine de 100.000 de ani. La data sosirii primilor europeni, populația indigenă reflecta valurile de popoare migratoare sosite din diferite părți ale Africii, noii veniți devenind majoritari. Cele mai importante comunități erau xhosa și zulu. -
Botswana
Săpături arheologice au arătat că hominizii au trăit în perimetrul Botswanei de două milioane de ani. Unelte din piatră și rămășițe din faună au arătat că toate zonele țării au fost populate cu cel puțin 400, 000 de ani în urmă. În octombrie 2019, oamenii de știință au afirmat că Botswana este locul de naștere al omului modern (Homo sapiens), cu 200, 000 de ani în urmă. -
Camerun
Articol principal: Istoria Camerunului -
Eswatini
Peisajul din Eswatini este caracterizat de patru zone topografice. De la vest la est, regiunea înaltă Highveld, cu o altitudine de peste 1500 m, lasă locul munților și dealurilor din Middleveld, situate la 700-800 m. Acestea coboară spre zonele joase din Lowveld, la mai puțin de 300 m. Munții Lebombo, cu înălțimi de circa 800 m, separă Lowveld de fâșia de câmpie de pe coasta Mozambicului. -
Etiopia
Articol principal: Politica Etiopiei -
Gambia
Teritoriul Gambiei de astăzi a fost populat în secolul al XIII-lea de triburile Wolof, Malinke și Fulani. -
Ghana
Articol principal: Istoria Ghanei -
Kenya
Articol principal: Istoria Kenyei -
Lesotho
-
Liberia
-
Libia
Libia este de circa patru decenii o mare producătoare și exportatoare de petrol, ceea ce a dus la ridicarea nivelului de trai a locuitorilor ei. În prezent, Libia a fost declarată ca având populația cu cea mai mare speranță de viață din Africa (dar în număr de unități este depășită doar de insula britanică Sf. Elena), și anume 74 de ani. -
Mauritius
Insula Mauritius a fost descoperită în 1507 de portughezul Pedro Mascarenhas. Pe atunci, ea era încă nelocuită, însă ulterior, în 1598, amiralul van Warwick a ocupat insula, care a devenit colonie olandeză și a rămas așa până în 1710, purtând numele principelui Mauriciu de Orania (în, ). Între anii 1715-1810, insula devine colonie franceză – „Île de France” și este folosită ca o importantă escală spre India și Ceylon. În 1810 este ocupată de Marea Britanie și devine, în urma Tratatului de la Paris (1814), posesiune engleză (fiind rebotezată Mauritius). După desființarea sclaviei în anul 1834, pe plantațiile de trestie de zahăr sunt aduși muncitori din India și China. În 12 martie 1968 Mauritius își declară independența de stat ca dominion în cadrul Commonwealth-ului, iar la data de 12 martie 1992 devine republică. Datorită stabilității politice, în ciuda structurării vieții interne pe comunități etnoconfesionale sau istorice, economia țării a înregistrat un continuu progres, fapt pentru care Mauritius este considerat „unicul nou stat industrializat” al continentului african. Președintele Cassam Uteem, ales în 1992 (reales mai apoi în 1997), promovează o politică de restructurare a economiei, vizând diversificarea ramurilor industriale active și stimularea turismului. Alegerile legislative,care au avut loc în 11 septembrie 2000, sunt câștigate de opoziție, alianța între Mișcarea Militantă Mauritană (MMM) și Mișcarea Socialistă Mauritană (MSM). Sir Anerood Jugnauth, membru al MMM, fost premier în perioada 1982-95, devine șef al guvernului, iar Paul Bérenger, președintele MSM, vicepremier, urmând ca peste trei ani să preia funcția de prim-ministru. Înțelegerea a fost respectată și Paul Bérenger devine primul premier neindian din istoria Mauritiusului. Guvernul continuă politica de dezvoltare a sectorului de înaltă tehnologie (high-tech) în economie. -
Namibia
Articol principal: Istoria Namibiei -
Nigeria
Deși în zona Nigeriei de astăzi au existat multe regate și imperii, Nigeria modernă își are originea în colonizarea britanică a regiunii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, formându-se din unirea a două protectorate britanice învecinate: Protectoratul Nigeriei de Sud și Protectoratul Nigeriei de Nord. În timpul perioadei coloniale, britanicii au înființat noi structuri administrative și juridice, păstrând în același timp voievodatele tradiționale. Nigeria a obținut independența în 1960, intrând în război civil câțiva ani mai târziu. De atunci și până acum au alternat guvernele civile alese în mod democratic cu dictaturile militare, alegerile prezidențiale din 2011 fiind considerate primele care s-au desfășurat într-un mod relativ liber și corect. . -
Republica Arabă Unită
-
Rwanda
Înainte de a fi colonizată, Rwanda a fost locul unui sistem politic complex ce avea la bază monarhia. Pământul rwandez a fost locuit încă de la început de către tribul twa. Urmează apoi o perioadă de migrații, în urma cărora, populația twa este absorbită de triburile bantu. În 1895, Rwanda devine provincie germană, păstrându-și sistemul de organizare. După primul război mondial, Rwanda trece sub administrare belgiană cu mandat din partea Națiunilor Unite. Sub administrația belgiană, lucrurile încep să se schimbe. Păstrând în mare vechile forme de organizare, belgienii au făcut totuși câteva schimbări în structurile de conducere ale Rwandei. Aceste schimbări vor constitui o cauză importantă a genocidului rwandez. Astfel, coloniștii belgieni se vor folosi de etnicii tutsi pentru a domina populația formată în cea mai mare parte din etnici hutu. -
Seychelles
Vizitate de arabi, descoperite de portughezi, pe ale căror hărți sunt și marcate din 1502 (Vasco da Gama - 1502, Pedro Mascarenhas - 1505), explorate de o expediție britanică în 1609, insulele Seychelles, nelocuite până la descoperirea lor de către portughezi, sunt colonizate de francezi la jumătatea secolului al XVIII-lea și anexate Franței în 1756. Numele insulelor a fost dat după cel al contelui Moreau de Séchelles (insula Mahé după guvernatorul francez Mahé de la Bourdonnais). Pe plantații sunt aduși sclavi negri din Africa. Ocupate în 1810 și anexate între 1814 și 1903 prin Tratatul de la Paris de Marea Britanie, insulele Seychelles sunt unite administrativ cu Mauritius. De la 31 august 1903, constituie o colonie separată a Coroanei britanice. La 1 octombrie 1975 Seychelles obțin autonomia internă, iar în urma Conferinței constituționale de la Londra (19 - 22 ianuarie 1976), își proclamă la 28 iunie 1976 independența ca republică în cadrul Commonwealth-ului. Devine membru ONU din 21 septembrie 1976. -
Sfânta Elena
Navigatorul galician João da Nova a descoperit insula Ascension pentru prima oară pe 25 martie 1501, Insula a fost denumită Nova Ilha de Nossa Senora de Conceicao, dar descoperirea lui a fost uitată. Insula a fost descoperită pentru a doua oară pe 20 mai 1503 de navigatorul portughez Afonso de Albuquerque. El a dat insulei numele Assunção pentru că a fost ziua de Înălțarea Domnului (pe portugheză Ascensão de Jesus) când a descoperit insula. Pe 21 mai 1502 acelasi João da Nova descopera insula Sfânta Elena. În amintirea acestei zile, insula a primit numele împărătesei Elena, sărbătorită în calendarul romano-catolic pe 21 mai. Insula Tristan da Cunha este descoperita de Tristão da Cunha in 1506 fiind numita Ilha de Tristão da Cunha. Insula Sfânta Elena devine faimoasă ca loc de exil pentru imparatul francez Napoleon Bonaparte între 1815 și moartea sa în 1821. Napoleon Bonaparte a stat în localitatea Longwood, unde se găsește și casa-muzeu. Domeniul în care Napoleon a rezidat între 1815-1821 este proprietare a guvernului francez din 1858. În 1815 Marina Regală (Royal Navy) a Regatului Unit a ocupat insula Ascension ca să agravează încercări de eliberare de Napoleon I care a fost exilat pe insula Sfânta Elena. Insula a fost transformată într-o fortificație. În 1836 Charles Darwin visitase insula pe expediția cu HMS Beagle. Darwin a înfățișat Ascension ca o insulă aridă fără copaci. În 1961 pe insula Tristan da Cunha a avut loc o importantă erupție vulcanică care a necesitat evacuarea insulei, locuitorii acesteia fiind relocați într-un cartier din Southampton în Anglia. O mare parte din aceștia s-au întors în 1963 deoarece localitatea de pe insulă Edinburgh of the Seven Seas (singura de altfel, cunoscută și ca localitatea în ) nu a suferit daune majore. -
Sierra Leone
Sierra Leone a fost Colonie a Coroanei britanice din 1808 până pe 27 aprilie 1961 când a obținut independența, dar perioade de turbulență politică au marcat istoria recentă. Pe 18 aprilie 1971, guvernul lui Siaka Stevens a abolit sistemul de guvernământ parlamentar și a declarat Sierra Leone republică prezidențială, creând un stat unipartid care a durat din 1978 pânâ în 1985. Actuala constituție democratică multipartidă a Sierra Leone a fost adoptată în 1991 de guvernul președintelui Joseph Saidu Momoh, întocmai când gruparea rebelă Frontul Revoluționar Unit, condus de un fost ofițer militar întemnițat în Sierra Leone Foday Sankoh, a lansat un război civil brutal. -
Somalia
-
Sudanul de Sud
Referendumul din Sudanul de Sud, 2011 a avut loc între 9 și 15 ianuarie 2011 și a fost organizat în urma acordului de pace de la Naivașa, din 2005, între guvernul de la Khartum și Mișcarea de Eliberare a Poporului Sudanez, acord care încheia o jumătate de secol de răscoale (Războiul Civil din Sudanul de Sud) reprimate sângeros. Conform rezultatelor finale ale referendumului, 99% dintre alegători, locuitori ai zonei de sud a Sudanului, au ales separarea de Sudan. Președintele Sudanului, Omar el-Bechir a ratificat rezultatul referendumului și implicit independența Sudanului de Sud. -
Tanzania
Platourile sunt acoperite de savane vaste, uscate, parțial cu o vegetație asemănătoare ierbii, și de pâlcuri de copaci, ca și de tufișuri țepoase, dar suculente. Acacia având coroana caracteristică sub formă de umbrelă, este marcă a savanei, alături de faimosul baobab, care s-a adaptat climatului secetos. În timpul sezonului ploios savana uscată se transformă într-un peisaj înverzit, în plină înflorire. Pădurea uscată este situată în vestul și sudul Tanzaniei, caracterizată de un climat secetos. Ea face loc treptat densei păduri tropicale umede de pe versanți. Coasta este acoperită de mangrove, mai ales la gurile râurilor. În afară de acestea, zona este dominată de palmieri care produc nuci de cocos și de plantații de acaju și de sisal. -
Uganda
Pe teritoriul Ugandei, în Evul Mediu, s-au constituit patru state feudale: Buganda, Toro, Bunyoro și Ankole, dintre care cel mai dezvoltat a fost Buganda. În 1890 trupe engleze au pătruns în Buganda iar în 1894 Anglia a unit cele patru state într-unul singur sub numele de Uganda. -
Zambia
* la nord - Republica Democrată Congo -
Bahrain
Cel mai înalt vârf: Jabal ad Dukhan: 122 m,este situat în partea centrală a celei mai mari insule. -
Bangladesh
Granițele regiunii care au format Bangladesh-ul de astăzi au fost stabilite în 1947 în contextul divizării Indiei; teritoriul a devenit partea de est a noului dominion Pakistan, care avea să devină stat independent. Unificarea cu Pakistan s-a făcut în baza faptului că ambele erau teritorii predominant musulmane ale fostei Indii Britanice. Bangladesh-ul s-a separat de Pakistan în 1971. -
Brunei
Brunei este rămășița unui puternic sultanat ce și-a recâștigat independența față de Regatul Unit pe data de 1 ianuarie 1984. Ziua Națională, care celebrează obținerea independenței, este ținută conform tradiției pe 23 Februarie. -
Coreea de Sud
Râurile din Coreea de Sud sunt scurte și repezi. Ele sunt folosite mult pentru irigații și pentru crearea hidroelectricității, dar au o valoare limitată pentru navigație. Cele mai importante râuri sunt: Taedong, Han și Kum, în partea centrală a țării și Nakdong, cel mai lung râu din Coreea de Sud, situat în sud-est. -
Emiratele Arabe Unite
Este o federație a celor șapte emirate, cu un sistem juridic bazat pe Constituția din 1971, fără alegeri și partide politice. Fiecare emirat are o considerabilă autonomie politică, juridică și economică. Primul președinte și fondatorul EAU a fost Zayed bin Sultan Al Nahyan, emir de Abu Dhabi. -
Filipine
În 1521, Fernando Magellan debarcă în Cebu și Matacan și inaugurează epoca cuceririi spaniole (în 1571 se formează orașul Manila). În 1898, statul Filipinez își proclamă independența. Tratatul de pace de la Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Statelor Unite, care înăbușă în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. În 1935 este ales primul președinte național al țării, Manuel Luis Quezón. Arhipelagul este ocupat între 1942 și 1945 de trupele japoneze. La 4 iulie 1946, se proclamă republică independentă. Președintele Ferdinand E. Marcos (1965-1986) promovează o politică de modernizare a vieții economice și sociale, dar și un regim autoritar. În 1983 este asasinat Benigno S. Aquino, jr., un lider al opoziției. După demisia sau abdicarea lui Ferdinand Marcos și retragerea sprijinului american, este aleasă președinte (între 1986 și 1992), Corazon Aquino, văduva liderului asasinat. -
Hong Kong
De-a lungul anilor, poziția geografică și legăturile comerciale au transformat Hong Kong-ul într-o mare metropolă. Orașul a devenit unul dintre cele mai mari porturi din lume, centru comercial și financiar de prim rang în lume, având o populație de 7 milioane de locuitori. -
Indonezia
Numele "Indonezia" provine din cuvintele grecești Indos (Ἰνδός) și nesos (νῆσος), ce înseamnă „insule indiene”. Acest nume datează din secolul al XVIII-lea, cu mult înainte de formarea Indoneziei independente. Mai este denumită și "Salba de smaralde a Ecuatorului". Este cea mai mare țară arhipelag din lume având 17.508 de insule (dintre care 6.000 sunt nelocuite). -
Insula Crăciunului
Are o topografie naturală unică ce a stârnit interesul oamenilor de știință și naturaliștilor datorită numărului de specii de floră și faună endemică care a evoluat în izolare și neperturbate de locuitorii umani. -
Insulele Cocos
Se află între Australia și India. -
Iordania
Teritoriul Iordaniei, sărac în resurse, dar bogat în istorie, a început să fie menționat în jurul anului 2000 î.Hr. când semiții amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. -
Israel
Se învecinează cu Libanul în nord, Siria în nord-est, Iordania și Cisiordania în est, Egipt și Fâșia Gaza la sud-vest și conține caracteristici din punct de vedere geografic diverse în suprafața sa relativ mică. -
Kuweit
Istoria Kuweitului până în secolul al VII-lea este destul de puțin cunoscută. -
Laos
După o perioadă de apartenență la Imperiul Colonial Francez, și-a obținut independența în 1953. O lungă perioadă de Război Civil s-a încheiat odată cu venirea la putere a Partidului Comunist Revoluționar Laoțian în 1975. -
Liban
Țara are o istorie bogată, identitatea ei culturală fiind caracterizată printr-o diversitate etnică specifică. -
Malaysia
Numele nativ al Malaysiei, în limba malaieză, este Persekutuan Malaysia. În limba română, până în anul 2005 țara era cunoscută mai ales sub numele de „Malaezia” sau „Republica Malaezia”. Această denumire a circulat un timp alături de denumirea noua impusă, din 2005, Malaysia. Astfel, în ''Statele lumii. Mică Enciclopedie'' (Horia C. Matei ș.a., Editura științifică și enciclopedică, București, 1976, ediția a II-a) apare doar „Malaysia”. La fel, în Mic dicționar enciclopedic (coord. Mircea Mâciu ș.a., Editura științifică și enciclopedică, București, 1986, ed. a III-a), această țară este denumită Malaysia. Există, în schimb, „Arhipelagul Malaez”. În 2005, noul Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM, ediția a II-a, 2005) a impus drept unică formă corectă a denumirii acestei țări, în limba română: „Malaysia”. -
Maldive
Din secolul al III-lea budismul a fost religia principală a locuitorilor, până în 1153 când în arhipelag a fost introdus islamul. În 1558 arhipelagul intră sub influența Imperiului Portughez și apoi al celui Olandez din 1654. În 1887 devine un protectorat britanic. În 1965, arhipelagul devine independent iar din 1968 forma de organizare statală este republica. -
Nepal
Nepalul este țara situată la cea mai mare altitudine și înghesuită între doi giganți (China, în nord, și India, în sud), lipsită de acces direct la Oceanul Planetar. -
Oman
Din secolul al XVII-lea, Omanul a avut propriul imperiu, și s-a întrecut cu Portugalia și Marea Britanie pentru influență în Golful Persic și Oceanul Indian. La apogeu, în secolul al XIX-lea, influența și controlul Omanului s-au extins peste strâmtoarea Hormuz în Iran, și Pakistanul de azi, și până în sud, în Zanzibar (astăzi parte din Tanzania). Deoarece puterea sa a scăzut în secolul al XX-lea, sultanatul a intrat sub influența Marii Britanii, deși Oman nu a făcut niciodată parte, în mod oficial, din Imperiul Britanic, sau din protectoratul britanic. Religia oficială este Islamul. -
Pakistan
Originile numelui „Pakistan” sunt controversate. În persană și urdu, el înseamnă "pământul pur" (pāk „pur în spirit”, stān „pământ”). Cu toate acestea, la 28 ianuarie 1933, Choudhary Rahmat Ali, care a fost unul dintre principalii susținători ai creării unui stat musulman independent pe subcontinent și care este creatorul numelui "Pak (i) stan" în eseul său, Now or Never („Acum sau niciodată”), dă o altă interpretare. Ar trebui să fie patria musulmanilor din nordul Indiei- ca acronim pentru Punjab, Afghania (astăzi Khyber Pakhtunkhwa), Kașmir, Sindh și Belutschistan. Potrivit unor surse, i vine de la Indus, Iran, sau a fost adăugat ca pronunție mai simplă. Fox -
Singapore
Conform unei analize publicate de Culture Trip în 2016, face parte din primele zece cele mai moderne orașe din lume. -
Siria
O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este casa diverselor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeeni și turci. Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeenii, șiiții, salafiții și yazidii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup comunitar din Siria. -
Sri Lanka
Evoluția istorică a insulei este strâns legată de cea a subcontinentului indian. Primii locuitori aparțin populației preistorice vedda, întâlnită din India până în arhipelagul Filipinelor. Din mileniul 2 î.Hr. se stabilesc în Ceylon triburi singhaleze (de origine indo-europeană) originare din India septentrională. O dată cu ele se răspândește și cultura orezului. -
Teritoriul Britanic din Oceanul Indian
Este alcătuit din Arhipelagul Chagos. -
Thailanda
Cuvântul Tai (ไทย) înseamnă „liber” în limba tailandeză. Este de asemenea numele poporului tailandez. -
Cipru
Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). -
Gibraltar
Gibraltarul se află în Europa de sud-vest, la sud de Spania, mărginind strâmtoarea Gibraltar, care leagă Mediterana cu Oceanul Atlantic. Pe o parte din teritoriul Gibraltarului se ridică Stânca Gibraltar, cu înălțimea de 426 m. Gibraltar este singurul teritoriu britanic situat în partea continentală a Europei. Acesta însă nu este un stat, ci doar un teritoriu dependent de Marea Britanie. -
Insula Jersey
Jersey (Limba Jèrriais: Jèrri) este cea mai mare și cea mai cunoscută dintre Insulele Canalului Mânecii, care este dependență a coroanei britanice. Este situată în largul coastelor Normandiei, iar în timpul verii este o destinație agreată de turiști atât francezi cât și englezi. Apărarea și relațiile internaționale sunt asigurate de Regatul Unit, dar insula nu face parte din acesta și nici din Uniunea Europeană, dar este asociată acesteia. Împreună cu insulele nelocuite Minquiers și Ecréhous formează bailiwick-ul (o altă denumire pentru teritoriu) Jersey. -
Insula Man
Insula Man a devenit un teritoriu viking între anii 700 și 900. Regatul Norse al Insulei Man și al Insulelor a fost creat în 1079, iar regele Norvegiei Magnus al VI-lea le-a cedat Scoției în 1266. Insula a intrat sub control englez în Secolul XIV și sub controlul Coroanei Britanice din 1765. -
Insulele Guernsey
Insula a fost locuită încă din preistorie, dovadă fiind numeroasele meniruri și dolmenuri ce presărează insula. În timpul migrației bretonilor insulele au fost ocupate de către aceștia și tot ei au introdus creștinismul. -
Irlanda
Irlanda este a treia insulă, ca mărime, din Europa. -
Islanda
Conform vechiului manuscris Landnámabók, colonizarea Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor permanent al insulei. În secolele ce au urmat, scandinavii au colonizat Islanda, aducând cu ei (sclavi, sau iobagi) de origine celtică. -
Malta
Poziția Maltei a făcut-o să aibă de-a lungul istoriei o mare importanță strategică ca bază navală, și o succesiune de puteri, între care fenicienii, cartaginezii, romanii, maurii,, sicilienii, spaniolii, cavalerii ioaniți, francezii și britanicii, au dominat insulele. -
Monaco
Monaco este un principat reglementat sub o formă de monarhie constituțională, cu Prințul Albert al II-lea ca șef de stat. Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o imensă putere politică. Casa de Grimaldi conduce statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297. Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese și, italiana și engleza. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin, Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în 1993. În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea Franței. Cu toate acestea, Monaco menține două mici. -
Anguilla
În anii trecuți, Anguilla era un paradis fiscal, datorită legilor generoase. În aprilie 2011, confruntându-se cu un deficit mare, s-a introdus "taxa de stabilizare interimară", prima formă a taxelor pe venit din Anguilla. -
Antigua și Barbuda
Descoperită de Cristofor Columb în 1493, Antigua este colonizată de englezi începând din 1632 și cedată oficial de Spania Angliei în 1667. În 1967 devine teritoriu autonom al Uniunii Indiilor de Vest, stat asociat cu Regatul Unit. Antigua și Barbuda își proclamă la 1 noiembrie 1981 independența în cadrul Commonwealth-ului. -
Aruba
Situată în Marea Caraibelor puțin la nord de peninsula Paraguaná (Venezuela), este o insulă de mică altitudine și aridă. Economia bazată pe rafinăriile de petrol, a fost recent diversificată prin sectoarele turism și finanțe off shore. -
Bahamas
* Saipem 7000 -
Barbados
Locuit de poporul Kalinago încă din secolul al XIII-lea și înainte de către alți amerindieni, navigatorii spanioli au luat stăpânire pe Barbados la sfârșitul secolului al XV-lea și au revendicat Coroana Castiliei. A apărut pentru prima dată pe o hartă spaniolă în 1511. Imperiul portughez a revendicat insula între 1532 și 1536, dar mai târziu a abandonat-o în 1620, singurele lor rămășițe fiind o introducere de mistreți pentru o bună aprovizionare cu carne ori de câte ori insula a fost vizitată. O navă engleză, Olive Blossom, a sosit în Barbados la 14 mai 1625; oamenii săi au luat stăpânirea insulei în numele regelui Iacob I. În 1627, primii coloniști permanenți au sosit din Anglia, iar Barbados a devenit o colonie engleză și mai târziu britanică. În această perioadă, colonia a funcționat pe o economie de plantație, bazându-se pe munca africanilor înrobiți care lucrau pe plantațiile insulei. Comerțul cu sclavi pe insulă a continuat până când a fost scos în afara legii prin Legea privind comerțul cu sclavi din 1807, emanciparea finală a populației înrobite din Barbados a avut loc pe o perioadă de cinci ani după Legea privind abolirea sclaviei din 1833. -
Belize
Teritoriul Belize este locuit în Evul Mediu de triburi amerindiene maya, apoi de caribi. Descoperit de Cristofor Columb în 1502, el este ocupat de coloniști englezi în 1638 și disputat de spanioli până în 1798. A devenit colonie a coroanei britanice, din 1862, sub numele de Hondurasul Britanic. La 1 iunie 1973 ia numele de Belize și își proclamă, la 21 septembrie 1981, independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Conflictul teritorial cu Guatemala, care nu a recunoscut independența Belize, face necesară continuarea prezenței militare britanice aici. -
Costa Rica
În timpurile pre-columbiene indigenii care locuiau în locurile cunoscute azi sub numele de Costa Rica făceau parte din zona intermediară situată între regiunile culturale mesoamericane și andine. Aceste lucruri au fost de curând actualizate să includă și influența zonei Isthmo-Columbiene în regiunea Atlanticului de Sud a țării, definită prin prezența unor grupuri care vorbesc limbi Chibchan. Este însă necunoscut care dintre aceste grupuri a creat celebrele sfere de piatră din Costa Rica, între 200 ÎC și 1600 DC. -
Dominica
Insula a fost colonizată de populația Arawak care a ajuns din America de Sud în secolul al V-lea. Caribii insulari i-au înlăturat în mod violent pe Arawak până în secolul al XV-lea. Se spune că pe lângă insulă a trecut Cristofor Columb la 3 noiembrie 1493. Ulterior, a fost colonizată de europeni, preponderent de francezi din anii 1690 până în 1763. Francezii au adus sclavi din Africa de Vest în Dominica pentru a lucra la plantațiile de cafea. Marea Britanie a luat Dominica în stăpânire în 1763 după Războiul de șapte ani și a stabilit treptat engleza ca limbă oficială. Republica insulară a obținut independența în 1978. -
Grenada
În 1498, insula a fost descoperită de Cristofor Columb. În acea vreme, era locuită de indigenii caraibieni, iar spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula Concepción. -
Groenlanda
Este un teritoriu insular în nordul Oceanului Atlantic situat între Oceanul Atlantic și Oceanul Arctic, format din insula cu același nume (cea mai mare insulă de pe glob urmată de Noua Guinee) și o mulțime de insule și insulițe din apropiere. Este locuit de eschimoși și europeni, fiind administrat de Danemarca. -
Insulele Bermude
Climatul Bermudei este unul subtropical, în principal din cauza temperaturilor răcoroase, dar cu temperaturi de iarnă blânde. Față de alte zone subtropicale, verile sunt de asemenea blânde, în general cu temperaturi care nu se ridică mai sus de 30°C în lunile iulie și august. Climatul acesteia prezintă și trăsături oceanice asemănătoare insulelor oceanice și a coastelor vestice a continentelor din Emisfera Nordică: vânt puternic dinspre vest care aduce aer umed și cald dinspre ocean, asigurând o temperatură constantă și o umiditate ridicată. Bermuda se află în Aleea Uraganelor, din cauza cărei este predispusă la vreme severă; dar beneficiează de niște protecție din cauza unui recif de corali poziționat la nord de centură, care limitează direcția și severitatea furtunilor care se apropie. -
Insulele Cayman
Insulele Cayman sunt un fragment al unui lanț muntos subacvatic. Cu timpul, insulele au fost înconjurate de recife de corali. Ele fac parte din Arhipelagul Antilele Mari. Arhipelagul este format din trei insule coraligene :Grand Cayman (cea mai mare dintre ele cu o lungime de 30 kilometri și cu lățimea de șase kilometri), Little cayman și Cayman Brac. Pe cele două insule mai mici, situate la o distanță de aproximativ 140 kilometri la nord de Grand Cayman, trăiesc numai 1.500 de oameni, din care mai puțin de o sută pe Little Cayman. -
Insulele Turks și Caicos
-
Insulele Virgine Americane
Suprafața totală este de 346,3 km pătrați iar populația era de 108.612 locuitori (2000). -
Insulele Virgine Britanice
Insulele formează arhipelagul Insulelor Virgine, împreună cu Insulele Virgine Americane. -
Montserrat
Are aproximativ 16 km lungime și 11 km lățime și 40 km de coastă. -
Nicaragua
Numele țării este un derivat al numelui Nicarao, numele dat de tribul de origine Nahuatl, locuitori ai malurilor Lago de Nicaragua înainte de cucerirea Americilor de către spanioli, și al cuvântului spaniol Agua, care înseamnă apă, datorită multitudinii de lacuri din regiune. -
Panama
Cei mai vechi locuitori ai teritoriului ocupat acum de statul Panama au fost cuevas și triburile coclé care au dispărut din cauza bolilor și exterminării de către spanioli în secolul al XVI-lea. -
Sfânta Lucia
Este așezată în America Centrală insulară, în arh. Antilele Mici, la 40 km sud de Martinica. -
Sfântul Cristofor și Nevis
Insulele Saint Kitts și Nevis sunt două dintre cele mai vechi teritorii coloniale din Caraibe. Saint Kitts a devenit prima colonie britanică din Indiile de Vest în 1624 și apoi a devenit prima colonie franceză în Caraibe în 1625, atunci când ambele națiuni au decis să împartă insula. -
Sfântul Vincențiu și Grenadinele
Este un teritoriu de 389 km2 alcătuit din insula principală Sfântul Vincențiu și două treimi din Insula Grenadine, care sunt un lanț de insule mai mici ce se întinde de la sud de Insula Sfântul Vincențiu către Grenada. La nord de Sfântul Vincențiu se află Sfânta Lucia, la est de Barbados. Sfântul Vincențiu și Grenadine sunt dens populate (peste 300 locuitori/km²) având 120.000 de persoane. Capitala este Kingstown, care este, de asemenea, principalul său port. Țara are o istorie colonială franceză și britanică, iar acum este stat în interiorul organizației Commonwealth și Comunității Caraibelor (CARICOM). -
Sint Maarten
-
Trinidad și Tobago
Insula Trinidad a fost locuită timp de secole de către popoare native amerindiene, înainte de a deveni o colonie în cadrul Imperiului Spaniol, după sosirea lui Cristofor Columb în 1498. Guvernatorul spaniol Don José María Chacón a predat insula unei flote britanice aflată sub comanda lui Sir Ralph Abercromby în 1797. În aceeași perioadă, insula Tobago a fost transferată către coloniștii spanioli, britanici, francezi, olandezi și curlandezi de mai multe ori decât oricare altă insulă din Caraibe. Trinidad și Tobago au fost cedate britanicilor în 1802 ca urmare a Tratatului de la Amiens și au fost unificate în 1889. Trinidad și Tobago și-au obținut independența în 1962, devenind republica în 1976. -
Țările de Jos Caraibiene
Cele trei insule au mari diferențe culturale și geografice. Bonaire este situată la est de Curaçao și de Aruba, în timp ce Sint Eustatius și Saba se află la sud de insula Sfântul Martin și la nord-vest de insula Sfântul Kitts. Se estimează populația celor trei insule la un total de 25,000 de locuitori, repartizați în mod foarte inegal. Aceste insule sunt departe de coasta europeană a Țărilor de Jos, la circa 7,200 kilomètres. -
Comunitatea Insulelor Mariane de Nord
Insulele sunt amplasate în Oceanul Pacific, la sud de Japonia și la nord de Guam (cea mai mare insulă din Arhipelagul Marianelor). Apele din jurul acestor insule vulcanice și de coral reprezintă o destinație turistică populară printre scafandrii profesioniști. -
Fiji
Fiji este o republică din 1987 după o lovitură de stat în care puterea executivă a trecut de la guvernatorul britanic a un Consiliu de Miniștri condusă de primul ministru. Constituția din 1990 a fost redactată pentru ca autohtonii fijieni să monopolizeze puterea politică a tarii, dar a fost amendată în 1997 permițând celor care sunt de alte etnii o mai bună reprezentare. -
Guam
Insula Guam are o lungime de peste 48 km (30 mile) și o lățime de aproximativ 14 km (9 mile), cu o suprafață de 541,3 km2. -
Insula Norfolk
Majoritatea locuitorilor sunt urmași ai răsculaților de pe Bounty, mutați aici, în 1856, de pe insula Pitcairn. Centrul administrativ este orașul Kingston (aproximativ 1000 locuitori). -
Insulele Cook
Primul european care a ajuns pe insula de nord Pukapuka în anul 1595 este spaniolul „ Alvaro de Mendaña de Neyra”. După el au urmat o serie de navigatori, printre care amiralul rus „Adam Johann von Krusenstern” care denumește insulele Cook în cinstea marelui navigator englez James Cook. -
Insulele Marshall
Insulele au fost descoperite de spanioli în prima jumătate a secolului al XVI-lea și au fost explorate de căpitanul britanic John Marshall (1788), de la care și-au primit și numele. Între anii 1885-1914 ele s-au aflat sub protectorat german, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial zona făcea parte din prima linie de apărare japoneză. În anul 1944 insulele au fost cucerite de americani, care le-au administrat până în 1990, când țara și-a căpătat independența. Pe insulele Bikini și Enewetak, S.U.A. au efectuat experimente nucleare. -
Insulele Minore Îndepărtate ale Statelor Unite
Atolul Palmyra este singurul teritoriu încorporat al SUA. Începând cu 2008, nici una din insule nu menține rezidenți permanenți. Populația umană este formată din cadre temporar staționate ale personalului științific și militar. Recensământul din anul 2000 număra 315 de oameni pe Atolul Johnston și 1 persoană pe Insula Wake. Nu a existat nici o populație indigenă modernă, cu excepția cazului la recensământul din 1940. Planul de colonizare Baker, Howland și Jarvis a încercat sa colonizeze insulele cu americani, dar aceștia au fost imediat evacuați în 1942, ca rezultat al celui de-al Doilea Război Mondial. -
Insulele Solomon
Insulele Solomon au fost locuite de melanezieni. Ele au fost descoperite în 1567 de navigatorul spaniol Alvaro de Mendana y Neyra (1541-1595). El a dat insulelor numele legendarului rege Solomon crezând că a descoperit locul de unde proveneau bogățiile acestuia. -
Kiribati
Numele Kiribati este varianta locală a numelui "Gilberts", derivat din numele anterior independenței, Insulele Gilbert, adoptat în onoarea lui en. -
Nauru
Locuită inițial de micronezieni și polinezieni, Nauru a fost anexată și numită colonie de Germania la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind teritoriu sub mandatul Ligii Națiunilor administrat de Australia, Noua Zeelandă și Marea Britanie în timpul Primului Război Mondial. Insula a fost ocupată de Imperiul Japonez în Al Doilea Război Mondial, iar apoi a intrat din nou sub sub mandatul Ligii Națiunilor. Nauru și-a câștigat independența în 1968. -
Niue
Niue este o insulă de formă aproximativ ovală, cu stânci sparte și spălate de mare și cu un platou intern, care se ridică până la o înălțime de circa 60 m. Cea mai fertilă parte a insulei, unde trăiesc majoritatea locuitorilor, este pământul din apropierea coastei, unde sunt întâlnite regiuni împădurite cu palmieri și smochini. Aproape un sfert din suprafața insulei poate susține o formă sau alta de agricultură, deși solurile nu sunt de bună calitate. În Niue nu se găsesc râuri sau pâraie, iar apa se filtrează prin solul și coralul poros, ajungând în ocean. Precipitațiile, care ating, în medie, o valoare de 2000 mm pe an, trebuie colectate și depozitate. -
Noua Zeelandă
Oficial, Charles al III-lea este regele Noii Zeelande și este reprezentat în țară de guvernatorul general al Noii Zeelande (funcție non-politică). Puterea politică este deținută de prim-ministru, care este conducătorul guvernului în Parlamentul Noii Zeelande, ales democratic. Monarhia Regatului Noii Zeelande include Insulele Cook și Niue, care sunt total auto-guvernate, Tokelau, care se transformă în forma auto-guvernată, și Colonia Ross pe care Noua Zeelandă o revendică în Antarctica. -
Palau
Câștigându-și independența în anul 1994, Palau este una dintre cele mai mici și mai tinere țări. -
Papua Noua Guinee
Denumire oficială a statului este Independent State of New Guinea (Statul Independent Noua Guinee), iar în limba tok pisin, Independen Stet bilong Niugini. -
Samoa Americană
Suprafața totală de uscat este 200,22 km pătrați. -
Statele Federate ale Microneziei
-
Timorul de Est
Lungimea graniței pe uscat: 228 km -
Tokelau
Numele Tokelau este un cuvânt de origine polineziană, semnificând "Vântul Nordului". Denumirea insulele Tokelau a fost adoptat în 1946, iar pe 9 decembrie 1976 a fost restrâns la Tokelau. -
Tonga
Arhipelagul este populat la începutul mileniului I de către triburi venite din Samoa. Pentru o perioadă scurtă la începutul mileniului II, Tonga a fost un regat puternic, cu tendințe imperialiste, care se întindea din actualul teritoriu al Insulelor Fiji până în Insulele Societății din actuala Polinezie Franceză. Acest regat cuprindea și o parte din Micronezia – teritoriul actualului stat Kiribati. Prima dinastie legendară a Regatului Tonga a fost Tu’i Tonga, fondată de triburile venite din Samoa. A fost urmată de Tu’i Ha’atakalua– cea mai durabilă, dar a pierit odată cu regatul lui George Tupou, iar dinastia Tu’i Kanotupolu a fost fondată de George Tupou I, și domnește și astăzi. Olandezii Willem Corneliszoon Schouten și Abel Janzsoon Tasman sunt primii europeni care au vizitat insulel Tonga, în 1616 respectiv 1643. Marele căpitan englez James Cook întreprinde două vizite, în 1773 și 1774, care denumește arhipelagul Insulele Prietenoase – denumire care a rămas în timp, întocmind și primele hărți corecte și precise. De asemenea, căpitanul Cook a revendicat arhipelagul pentru Imperiul Britanic. La începutul secolului XIX, misionari neo-protestanți (metodiști, mormoni) au sosit în Tonga și în scurt timp au evanghelizat populația. Un mare succes l-au avut misionarii Bisericii lui Iisus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, ei lăsându-și o mare amprentă asupra istoriei regatului Tonga. Misiunea din Nuku’alofa a acestei biserici a fost cea mai prolifică dintre toate care le-a avut de-a lungul timpului, creștinând astfel peste 15.000 de tongani. În 1845, Taufa’ahau Tupou – o căpetenie de trib care a fost convertită la creștinism a preluat puterea asupra insulelor, unificând toate triburile într-un stat puternic. În 1865 a fost construit Palatul Regal din Nuku’alofa. În 1875, el a luat numele de George Tupou I, a scris Constituția Regatului Tonga (care este și acum în vigoare – conține valori europene și tongane), și-a luat titlul de Rege al Insulelor Prietenoase (fondând astfel monarhia constituțională). Anul 1875 a fost primul în care s-au folosit actualele simboluri naționale ale Regatului Tonga – drapelul, stema și imnul național (vezi mai sus). I-a urmat nepotul său, George Tupou al II-lea, care a semnat "Tratatul de Prietenie și Protecție" cu Marea Britanie, transformând Tonga într-un protectorat al Imperiului Britanic, deși Tonga rămâne singurul stat din Pacificul de Sud care nu a fost niciodată colonizat de puteri străine. I-a urmat fiica sa, Regina Salote Tupou, care a avut o domnie pașnică, care a creat premisele pentru obținerea independenței depline. La moartea ei, în 1965, tronul a fost ocupat de fiul Tupouto’a Tungi – premier din 1949, care și-a luat numele de Taufa’ahau Tupou al IV-lea. În 1970, suveranul a obținut independența completă a Regatului Tonga față de Regatul Marii Britanii și Irlandei de Nord. -
Tuvalu
Insulele Ellice au fost descoperite de englezi în anul 1765. Împreună cu insulele vecine, Gillbert, ele au avut statutul de protectorat britanic începând din anul 1892, iar în anul 1916 au devenit colonie britanică. Insulele Gilbert și Ellice s-au desprins din cadrul coloniei britanice în anul 1975 și și-au căpătat independența în anul 1978. -
Guyana
Descoperită de europeni în 1498, Guyana a fost disputată peste 500 de ani de spanioli, francezi, olandezi și britanici. Acesta este singurul stat sud-american din Commonwealth (celelalte fiind insulare). Guyana este membru al Comunității Caraibelor (CARICOM), care își are sediul în capitala statului Guyana, Georgetown. Guyana a obținut independența față de Marea Britanie în 1966. -
Insulele Falkland
Arhipelagul este format din două insule principale: Falkland de Est și Falkland de Vest plus circa 700 de insule mai mici. -
Surinam
Geografic, se găsește în partea de nord-est a Americii de Sud între Guyana franceză la est și Guyana (cunoscută anterior ca Guyana britanică) la vest. La sud, Surinam se învecinează cu Brazilia, iar la nord cu Oceanul Atlantic. Granițele extrem sudice cu celelalte două "Guyane" sunt disputate de-a lungul râurilor Corantyne și Maroni. Țara este cel mai mic stat suveran, atât în raport cu populația cât și în raport cu suprafața din America de Sud.