Hartă - Ofcea, Belgrad (Ovča)

Ofcea (Ovča)
Ofcea (sau Ovcea, ) este o localitate în zona suburbană a orașului Belgrad, comuna Palilula, Banat, Serbia.

Prima atestare documentară cunoscută datează din 1456. Inițial satul a fost populat numai cu români.În 1537 a fost ocupat de otomani și inclus în sangeacul Smederevo. De-a lungul stăpânirii otomane, a avut o evoluție nefastă datorită războiaelor austro-turce. A fost în repetate rânduri evacuată din cauza inundațiilor. Cu toate acestea a continuat să existe ca așezare locuită, până după cucerirea Banatului de austrieci.

În 1738, în Ofcea bântuie o epidemie de ciumă care decimează populația. Numărul locuitorilor descrește într-atât încât să devină complet depopulată în 1746, când este și transformată în pustă.

În a adoua jumătate a secolului XVIII, la Ofcea se stabilesc români provenind din Transilvania și Crișana. În anul 1786, după înnăbușirea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, autoritățile habsburgice încep să-i deporteze pe răsculați în Banat. Cu această ocazie, mai multe familii se stabilesc la Alibunar și Sânmihai, iar câteva familii se stabilesc și la Ofcea.

Printre deportați s-a aflat și Ion Nicola, fiul cel mare al lui Horea din Albac, zis si Horea cel tanar,Vicecapitan al Rascoalei din 1784, arestat de maghiari, si condamnat la un an la inchisoare in Alba Iulia, dupa martiratul tatalui sau Nicola Ursu zis Horea, ucis prin tragere pe roata pe 28 febr 1785. Reuseste sa evadeze dupa 6 luni de inchisoare si e deportat la Ofcea cu alti capi ai rascoalei. Revine in Ardeal, e deportat din nou la Ofcea de unde isi pierde urma, mai aproape de tinuturile natale, pe partea cealalta a Carpatilor Meridionali, in nordul tinutului Gorj, in satul Barbatesti Viersani. Impreuna cu sotia si-a făcut casa pe un mot de deal, numit si Piscul cerului. Urmasul lui, a construit biserica din satul Viersani, si si-a luat numele de Viersanu(pentru a-i pierde urma urmaritorii). Biserica a durat pana in anul 1805 dupa care fiul acestuia Preotul Vierseanu a construit între anii 1886-1890 o alta, din lemn, acoperită cu șiță, actualmente cu tablă, Biserica din satul Rogojina, o biserica fără turlă, în formă de corabie, cu hramul Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ca simbol al drumului sinuos pe meleaguri straine, aproape, dar departe de tinuturile stramosilor din Tara Zarandului. Preotul Constantin Vierseanu a avut un fiu care a luat numele de Paralescu C Constantin si a fost invatator in sat. El a avut patru feciori, Adrian-medic, absolvent Cum laude al Facultatii de Filosofie din Bucuresti, premiat pentru cea mai buna diploma de licenta de regele Carol al II-lea, inchis la Lupeni si dus la munca fortata pe santierul Bumbesti-Livezeni, Emilian-arheolog, Cicerone-preot la Tg.Jiu, deportat ani de zile la Poarta Alba, Longin-invatator in satul Viersani si o fata Angela care la 18 ani s-a calugarit urmand calea intru Hristos deschisa de invatatorul-calugar-martir Arsenie Boca. Este maicuta Celestina de la manastirea Prislop singura din cei cinci frati care mai este in fiinta. Maicutei Celestina,i s-a incredintat o taina, de tatal ei, inainte ca acesta sa-si dea obstescul sfarsit. Aceasta taina a deslusit schimabarea in doua randuri a numelui de catre urmasii parte masculina. Nicola-Viersanu-Paralescu. Taina era ascendenta directa pe linie paterna din trunchiul taranului martir HOREA. Adrian(1922-1994) a avut patru copii, Horia(n.1956), Adriana(n.1960 cas. Vertan), Adrian(n.1961)-ing. electronist, Aurelian-ing. electronist(n.1962). Horia-economist are o fata, Camelia, studenta la ASE, Adrian are doi baieti in Atlanta-SUA, Daniel si Emanuel si o fata Maria. Aurelian are doi baieti. Cicerone a avut doi copii, o fata, Felicia care a avut trei fete si un baiat. Longin a avut un baiat, Ion, inginer la Craiova si o fata, Ligia, profesoara. Ion are trei fete si ligia doi copii, un baiat si o fata. În anul 1815 a venit un nou val de români, strămutați de autorități din satul Clec unde au instalat în schimb coloniști germani. Alți români s-au refugiat aici ca urmare a revoluției de la 1848. Spre sfârșitul secolului, în 1880, Ofcea 1.413 locuitori, mara majoritate fiind români.

Ofcea a făcut parte din comuna Borča până la 30 mai 1952 când a primit statut de comună. Din 1955 toate comunele din Pančevački Rit s-au unificat în comuna Krnjača, care în 1965 a devenit parte a comunei Palilula.

 
Hartă - Ofcea (Ovča)
Hartă
Google Earth - Hartă - Ofcea, Belgrad
Google Earth
Bing (motor de căutare) - Hartă - Ofcea, Belgrad
Bing (motor de căutare)
OpenStreetMap - Hartă - Ofcea, Belgrad
OpenStreetMap
Hartă - Ofcea - Esri.WorldImagery
Esri.WorldImagery
Hartă - Ofcea - Esri.WorldStreetMap
Esri.WorldStreetMap
Hartă - Ofcea - OpenStreetMap.Mapnik
OpenStreetMap.Mapnik
Hartă - Ofcea - OpenStreetMap.HOT
OpenStreetMap.HOT
Hartă - Ofcea - CartoDB.Positron
CartoDB.Positron
Hartă - Ofcea - CartoDB.Voyager
CartoDB.Voyager
Hartă - Ofcea - OpenMapSurfer.Roads
OpenMapSurfer.Roads
Hartă - Ofcea - Esri.WorldTopoMap
Esri.WorldTopoMap
Hartă - Ofcea - Stamen.TonerLite
Stamen.TonerLite
Țară - Serbia
Drapelul Serbiei
Serbia, oficial Republica Serbia ( [repǔblika sř̩bija] ), este o țară situată la răscrucea Europei Centrale cu Europa de Sud-Est, în sudul Câmpiei Panonice și în Balcanii centrali. Statul suveran se învecinează cu Ungaria la nord, cu România la nord-est, cu Bulgaria la sud-est, cu Macedonia de Nord la sud, cu Croația și cu Bosnia și Herțegovina la vest și cu Muntenegru spre sud-vest. Țara revendică o frontieră cu Albania prin teritoriul Kosovo. Serbia numără aproximativ 7 milioane de locuitori. Capitala sa, Belgrad, se numără printre cele mai vechi și mai mari orașe din sud-estul Europei.

Teritoriul a fost locuit din paleolitic, iar migrațiile slave în Balcani dintre secolele V-VII au dus la formarea câtorva suverane în Evul Mediu timpuriu, state care uneori au recunoscut în mod nominal suzeranitatea bizantină, francă și maghiară. Regatul Serbiei a obținut recunoașterea de către Vatican și Constantinopol în 1217, ajungând la apogeu în 1346 ca un Țarat Sârb de relativ scurtă durată. La mijlocul secolului al XVI-lea, întreaga Serbia modernă a fost anexată de otomani, dominație de Imperiul Habsburgic, care a spre Serbia Centrală pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, reușind să cucerească și să mențină sub control un cap de pod în Vojvodina modernă. La începutul secolului al XIX-lea, Revoluția sârbă a dus la apariția statului național ca prima monarhie constituțională din regiune, care și-a extins ulterior teritoriul. După pierderile omenești dezastruoase din Primul Război Mondial și unificarea ulterioară a fostei coroane Habsburgice a Voivodinei (și a altor teritorii) cu Serbia, țara a cofondat, împreună cu alte popoare slave sudice, Iugoslavia, stat ce a existat în diferite configurații politice până la războaiele iugoslave din anii 1990. În procesul destrămării Iugoslaviei, Serbia a format o uniune statală cu Muntenegru care a fost însă dizolvată pe cale pașnică în 2006. În 2008, parlamentul provinciei Kosovo a declarat în mod unilateral independența acestui teritoriu, și a fost recunoscut de majoritatea țărilor membre ONU.
Hartă - SerbiaSerbia_Map.png
Serbia_Map.png
2502x3135
freemapviewer.org
Hartă - SerbiaSerbia_Regions_map.png
Serbia_Regions_map.p...
2000x2505
freemapviewer.org
Hartă - SerbiaMap_of_Serbia_%28municipalities%29.PNG
Map_of_Serbia_%28mun...
976x1372
freemapviewer.org
Valută / Limbă (comunicare)  
ISO Valută Simbol Significant Figures
RSD Dinar sârbesc (Serbian dinar) дин or din. 2
ISO Limbă (comunicare)
BS Limba bosniacă (Bosnian language)
HU Limba maghiară (Hungarian language)
SR Limba sârbă (Serbian language)
Cartier (oraș) - Țară  
  •  Albania 
  •  Bosnia și Herțegovina 
  •  Bulgaria 
  •  Croația 
  •  Kosovo 
  •  Macedonia de Nord 
  •  Muntenegru 
  •  România 
  •  Ungaria