Cantonul Ticino (Cantone Ticino)
Cantonul Ticino (Ticino e numele italian; în germană, franceză și reto-romană se numește Tessin) este singurul canton elvețian situat în întregime pe versanții sudici ai Alpilor. Numele cantonului derivă de la râul Ticino, care îl traversează de la Pasul Novenei (ger. Nufenenpass) până la Lacul Maggiore. Cantonul Ticino este aproape complet de limbă italiană (cu excepția comunei de limbă germană Bosco/Gurin). Împreună cu câteva părți din cantonul Graubünden formează așa-numita Elveția Italiană (Svizzera Italiana).
În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului.
În Evul Mediu suprafața actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederații elvețieni cuceresc văile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive.
Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în 1440. Între 1403 și 1422 câteva din aceste pământuri, deja anexate cu forța de Uri au fost pierdute. Într-o campanie secundă, desfășurată în 1500, Uri, Schwyz și Nidwalden au câștigat orașul Bellinzona și Riviera. În a treia campanie participă trupele întregii confederații. În 1512 Locarno, Valea Maggia, Lugano și Mendrisio sunt anexate. Succesiv, înalta vale a râului Ticino, de la San Gottardo la orașul Biasca (Valea Leventina) au devenit parte din Cantonul Uri. Restul teritoriilor (Baliaggi Ultramontani, Ennetbergische Vogteien) erau administrate de toate cantoanele.
Pământurile Cantonului Ticino sunt primele terenuri cucerite de Confederația Elvetică. În timpul Republicii Elvetice, districtele Bellinzona și Lugano erau cantoane separate, dar în 1803 s-au reunit pentru a forma Cantonul Ticino, care se unește cu confederația, ca membru cu drepturi depline, în același an.
Până 1878 cele trei orașe principale, Bellinzona, Lugano și Locarno, alternează în funcția de capitală a cantonului. În 1878, oricum, Bellinzona devine capitala unică și permanentă.
Constituția apare în 1830, dar de atunci este modificată considerabil.
În antichitate această regiune era locuită de poporul celtic Helvetii. Regiunea este anexată statului roman relativ târziu, cel mai probabil la începutul principatului.
În Evul Mediu suprafața actualului Canton Ticino era guvernată de Ducii de Milano. În secolul XV confederații elvețieni cuceresc văile de la sudul Alpilor în trei campanii succesive.
Cantonul Uri a cucerit Valea Leventina în 1440. Între 1403 și 1422 câteva din aceste pământuri, deja anexate cu forța de Uri au fost pierdute. Într-o campanie secundă, desfășurată în 1500, Uri, Schwyz și Nidwalden au câștigat orașul Bellinzona și Riviera. În a treia campanie participă trupele întregii confederații. În 1512 Locarno, Valea Maggia, Lugano și Mendrisio sunt anexate. Succesiv, înalta vale a râului Ticino, de la San Gottardo la orașul Biasca (Valea Leventina) au devenit parte din Cantonul Uri. Restul teritoriilor (Baliaggi Ultramontani, Ennetbergische Vogteien) erau administrate de toate cantoanele.
Pământurile Cantonului Ticino sunt primele terenuri cucerite de Confederația Elvetică. În timpul Republicii Elvetice, districtele Bellinzona și Lugano erau cantoane separate, dar în 1803 s-au reunit pentru a forma Cantonul Ticino, care se unește cu confederația, ca membru cu drepturi depline, în același an.
Până 1878 cele trei orașe principale, Bellinzona, Lugano și Locarno, alternează în funcția de capitală a cantonului. În 1878, oricum, Bellinzona devine capitala unică și permanentă.
Constituția apare în 1830, dar de atunci este modificată considerabil.
Hartă - Cantonul Ticino (Cantone Ticino)
Hartă
Țară - Elveția
Valută / Limbă (comunicare)
ISO | Valută | Simbol | Significant Figures |
---|---|---|---|
CHF | Franc elvețian (Swiss franc) | Fr | 2 |
ISO | Limbă (comunicare) |
---|---|
FR | Limba franceză (French language) |
DE | Limba germană (German language) |
IT | Limba italiană (Italian language) |
RM | Limba retoromană (Romansh language) |