Hartă - Bridgetown

Drapelul Barbadosului

Barbados este o țară insulară din Antilele Mici ale Indiilor de Vest, în regiunea Caraibe a Americilor și cea mai estică dintre Insulele Caraibe. Are 34 km (21 mile) în lungime și până la 23 km (14 mile) în lățime, acoperind o suprafață de 432 km pătrați (167 sq mile). Se află în partea de vest a Atlanticului de Nord, la 100 km (62 mile) est de Insulele Windward și Marea Caraibilor. Barbados se află la est de Windwards, parte din Antilele Mici, la aproximativ 13° N de Ecuator. Se află la aproximativ 168 km (104 mile) est de ambele țări Sfânta Lucia și Saint Vincent și Grenadinele și la 180 km (110 mile) sud-est de Martinica și la 400 km (250 mile) nord-est de Trinidad și Tobago. Barbados se află în afara centurii principale de uragane din Atlantic. Capitala și cel mai mare oraș al său este Bridgetown.

Locuit de poporul Kalinago încă din secolul al XIII-lea și înainte de către alți amerindieni, navigatorii spanioli au luat stăpânire pe Barbados la sfârșitul secolului al XV-lea și au revendicat Coroana Castiliei. A apărut pentru prima dată pe o hartă spaniolă în 1511. Imperiul portughez a revendicat insula între 1532 și 1536, dar mai târziu a abandonat-o în 1620, singurele lor rămășițe fiind o introducere de mistreți pentru o bună aprovizionare cu carne ori de câte ori insula a fost vizitată. O navă engleză, Olive Blossom, a sosit în Barbados la 14 mai 1625; oamenii săi au luat stăpânirea insulei în numele regelui Iacob I. În 1627, primii coloniști permanenți au sosit din Anglia, iar Barbados a devenit o colonie engleză și mai târziu britanică. În această perioadă, colonia a funcționat pe o economie de plantație, bazându-se pe munca africanilor înrobiți care lucrau pe plantațiile insulei. Comerțul cu sclavi pe insulă a continuat până când a fost scos în afara legii prin Legea privind comerțul cu sclavi din 1807, emanciparea finală a populației înrobite din Barbados a avut loc pe o perioadă de cinci ani după Legea privind abolirea sclaviei din 1833.