Hartă - Aeroportul Internațional Traian Vuia Timișoara (Timișoara Traian Vuia International Airport)

Aeroportul Internațional Traian Vuia Timișoara (Timișoara Traian Vuia International Airport)
Aeroportul Internațional „Traian Vuia” Timișoara (IATA: TSR, ICAO: LRTR) este al treilea aeroport din România după numărul de pasageri, deservind o populație de 2,5 milioane de locuitori. Începând cu 6 ianuarie 2003, aeroportul poartă numele inventatorului român Traian Vuia, născut în județul Timiș. Aeroportul servește drept bază operațională pentru Wizz Air și este considerat aeroport de rezervă pentru București (OTP), Budapesta (BUD) și Belgrad (BEG), fiind și cel mai important aeroport din Euroregiunea DKMT.

Aeroportul îndeplinește toate condițiile de siguranță aeronautică conform standardelor internaționale, ca urmare, în iunie 2014, Autoritatea Aeronautică Civilă Română a autorizat exploatarea sa pentru o perioadă de trei ani (maximul posibil, uzual autorizarea fiind anuală). Nu există restricții de operare pentru nicio companie aeriană și niciun tip de aeronavă. Aeroportul Internațional Timișoara a devenit, la începutul anului 2017, primul aeroport din România certificat EASA.

Prima bază aeriană din Timiș a devenit operațională în timpul Primului Război Mondial. Aceasta se afla pe pășunea comunală de lângă comuna Dudeștii Noi și a funcționat în perioada 15 noiembrie 1915–aprilie 1917 pentru încărcarea și repararea dirijabilelor germane. După închiderea acestei baze aeriene, în 1919, sătenii din zonă au încercat să o demonteze bucată cu bucată, însă scheletul metalic al halei s-a prăbușit peste ei, iar cinci persoane au murit.

Prin decizia Comisiei Interimare din 10 iulie 1935 și în baza ordinului telegrafic al Ministerului de Interne nr. 12604/1935, se hotărăște înființarea unui aeroport provizoriu al Timișoarei, amplasat pe terenul de instrucție al Garnizoanei Militare, aproximativ pe actualul amplasament al Iulius Mall. La data de 17 iulie 1935 aterizează pe aeroport primul avion în regim de zbor tehnic. Inaugurarea oficială s-a făcut la 20 iulie 1935. La înființare nu dispunea de niciun fel de bază materială. Pentru instalarea administrației aeroportului s-a ridicat o clădire provizorie din scânduri și carton gudronat, compusă din trei încăperi, repartizate astfel: un birou pentru comandant, un birou de trafic și unul administrativ, un corp de gardă și o sală de așteptare.

În 27 iulie 1936, în urma unui proces verbal încheiat între autorități și comandantul Aeroportului Comunal Timișoara, se hotărăște alocarea unui fond de aproximativ cinci milioane de lei pentru construirea aeroportului definitiv. Se prevedea construirea unei aerogări, a unui hangar și a două clădiri – posturi de transmisiuni și telegrafie – amplasate lângă Timișoara, pe câmpia Cioca. În urma licitației a fost declarată câștigătoare firma Aug. Schmiedigen, pentru suma de 4,5 milioane de lei. Pe timpul proiectului, zborurile dinspre și spre Timișora au fost preluate în continuare de aeroportul provizoriu. Construcția noii aerogări este finalizată în 1938, însă licitația a fost una destul de dubioasă, motiv pentru care a fost anulată de Curtea Administrativă Superioară. La acel moment lipseau racordurile la rețeaua electrică, telefon, apă și canal, dar și aparatura necesară.

În anul 1941, administrația aeroportului se mută pe terenul câmpiei Cioca, iar zborurile se desfășoară tot aici. Pe locul aeroportului s-a aflat, până la desființarea din 1864–1865, satul Cioca, cunoscut în maghiară ca Csoka. Datorită unor greutăți întâmpinate în finanțarea lucrărilor și a constatărilor cu privire la solul impropriu (sol argilos care determină stagnarea apei la suprafață), se renunță la proiectul amplasării aeroportului Cioca, clădirile ridicate fiind cedate Institutului Meteorologic Central. Aerodromul Cioca este utilizat astăzi de proprietarii de avione de agrement, cât și de aviația utilitară.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, aeroportul funcționează pe un teren de la Moșnița Nouă. Potrivit arhivelor din acea vreme, aerogara se întindea pe o suprafață de 91 ha și a fost folosită începând cu anul 1942. Pista avea o lungime maximă de 1.200 m și o lățime de 600 m. Aeroportul avea o baracă de scânduri cu trei încăperi folosite de administrație, o magazie, tot din scânduri acoperită cu țiglă improvizată și o baracă de 160 m², adusă de la Deta. Nu avea post de radio-transmisie sau telefonie, iar balizajul era compus din 27 de lămpi de petrol.

Între 1952–1953 are loc construirea și punerea în funcțiune a pistei de decolare-aterizare pentru nevoile Unității Militare de Aviație de lângă satul Giarmata-Vii. În anii '60, Timișoara devine un centru tot mai important din punct de vedere economic, astfel se ia decizia construirii unui aeroport civil de mari dimensiuni, pe actualul amplasament, între comunele Giarmata, Ghiroda și Remetea Mare. În 28 februarie 1964 are loc inaugurarea aerogării pentru curse interne. Între 1964–1965 se prelungește pista cu 500 m (de la 2.000 m la 2.500 m).

La mijlocul anilor '70, administrația de la București ia decizia modernizării Aeroportului din Timișoara. Aerogara era extrem de importantă atât pentru aviația militară, fiind situată în apropierea graniței de vest a României, cât și pentru aviația civilă, se dorea introducerea curselor externe. Decizia modernizării vine prin decret de stat, în 1976. În perioada 1977–1979, pe timpul lucrărilor, traficul aerian din zonă a fost preluat de Aeroportul din Arad, transportul pasagerilor de la Arad la Timișoara și retur fiind efectuat de Aeroportul Timișoara, cu mașinile din dotare. Între 1975–1980 s-a realizat prelungirea pistei de aterizare-decolare, de la 2.500 la 3.500 m și au fost inaugurate clădirile terminalului pentru zboruri internaționale, turnului de control, salonului oficial și clădirii administrative. În anii '80, pasagerii puteau circula la București (de șase ori pe săptămână), la Constanța (două curse/săptămână), în perioada 1986–1989 la Frankfurt (două curse/săptămână), Chicago și New York (câte o cursă pe săptămână, în anumite perioade).

Aeroportul din Timișoara a fost sub asediu în timpul Revoluției din 1989. TAB-uri au fost amplasate la fiecare poartă, iar autobuzele care transportau pasageri sau angajați erau atent verificate de milițieni. În timpul evenimentelor de la Timișoara care au condus la căderea regimului comunist, aeroportul a fost o zonă extrem de importantă, pe aici trecând generali, miniștri și delegați trimiși special de la București de cuplul Nicolae și Elena Ceaușescu pentru a reprima Revoluția. 
 IATA Code TSR  ICAO Code LRTR  FAA Code
 Telefon  Fax  E-mail
 Home Page  Facebook  Twitter
Hartă - Aeroportul Internațional Traian Vuia Timișoara (Timișoara Traian Vuia International Airport)
Țară - România
Drapelul României
România este un stat situat în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafața Deltei Dunării și partea sudică și centrală a Munților Carpați. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est.

De-a lungul istoriei, diferite porțiuni ale teritoriului de astăzi al României au fost în componența sau sub administrația Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus, Imperiului Austriac și a celui Austro-Ungar.
Hartă - Româniaromania_rel96.jpg
romania_rel96.jpg
1068x1126
freemapviewer.org
Hartă - RomâniaPhysical_map_of_Romania.jpg
Physical_map_of_Roma...
800x577
freemapviewer.org
Hartă - România1789px-Romania_general_map-en.svg.png
1789px-Romania_gener...
1789x1266
freemapviewer.org
Hartă - RomâniaUn-romania.png
Un-romania.png
3265x2408
freemapviewer.org
Hartă - Româniaromania_pol96.jpg
romania_pol96.jpg
1112x1192
freemapviewer.org
Valută / Limbă (comunicare)  
ISO Valută Simbol Significant Figures
RON Leu românesc (Romanian leu) lei 2
ISO Limbă (comunicare)
HU Limba maghiară (Hungarian language)
RO Limba română (Romanian language)
Cartier (oraș) - Țară  
  •  Bulgaria 
  •  Republica Moldova 
  •  Serbia 
  •  Ucraina 
  •  Ungaria