Grenada
![]() |
![]() |
Drapelul Grenadei |
În 1498, insula a fost descoperită de Cristofor Columb. În acea vreme, era locuită de indigenii caraibieni, iar spaniolii nu au colonizat-o. Columb a numit insula Concepción.
În 1650, francezii au reușit să cucerească insula, după mai multe încercări nereușite ale englezilor de a-i înfrânge pe indigeni.
Insula rămâne sub dominație franceză până în 1763, când, prin tratatul de la Paris ce încheie Războiul de Șapte Ani, intră în mod oficial în proprietatea britanicilor.
Între 1958 și 1962 a fost parte a Federației Indiilor Vestice, o federație ce a luat ființă cu scopul de a se obține o unitate politică între statele constituente, și pentru ca acestea să-și câștige independența față de Imperiul Britanic sub forma unui singur stat.
În 1967, Grenada a obținut statutul de "stat asociat Regatului Unit", ce însemna independență în afacerile interne; Regatul Unit rămânea responsabil cu afacerile externe și cu apărarea.
În 1974, Grenada a obținut independența, avându-l pe Eric Gairy drept primul prim ministru.
Guvernul lui Eric Gairy a devenit din ce în ce mai autoritar și dictatorial, până la lovitura de stat din 1979 a liderului carismatic de stânga, Maurice Bishop.
Bishop nu a organizat alegeri, iar socialismul se apropia considerabil de comunismul din Cuba. Politica Grenadei a devenit incomodă pentru vecinii săi Trinidad-Tobago, Barbados, Dominica și, mai ales, pentru Statele Unite. Bishop a fost executat în 1983, în urma disensiunilor dintre adepții săi și o facțiune stalinistă loială Moscovei, condusă de generalul Huson Austin. CIA precizează că la aceasta au participat 50 de consilieri militari cubanezi și 700 de muncitori înarmați.
După șase zile, insula a fost invadată de o forță de coaliție formată din trupe americane, dominicane și a altor cinci state caraibiene. Acțiunea militară (Operation Urgent Fury) a fost declanșată la cererea primului ministru de Dominica, Eugenia Charles. Mai târziu, guvernatorul-general al Grenadei, Paul Scoon, a recunoscut că a cerut invazia. Invazia s-a încheiat cu capturarea sutelor de partizani comuniști, dintre care mulți erau muncitori cubanezi la situl aeroportului finanțat de Cuba. Construcția aeroportului a fost încheiată după multă vreme de americani.